Acum ceva timp am avut o experiență care m-a trezit mai mult, mai tare.
Cuprins
Auzim peste tot ‘Trăiește în prezent!’, dar oare chiar înțelegem ce înseamnă asta?
La ce nivel de înțelegere ești acum cu această conștientizare?
Eu credeam că înțeleg ce înseamnă să trăiești în prezent, dar prea puțin făceam asta...
Am fost în satul vecin sa scot niște bani de la bancomat. Am bagat cardul soțului, care a fost refuzat.
Banda magnetica s-a șters de cat spirt și dezinfectant a văzut.
M-am întors la mașina și am verificat cardul meu. Transferase banii la mine în cont.
Mi-am luat cardul și am fugit din nou către bancomat.
Am bagat cardul, pinul, am selectat suma și am retras numerarul.
Fugind înapoi spre mașina, m-am urcat în grabă și am demarat, mașina fugind de sub mine un pic.
Am lasat-o în 60 km/oră și mergeam lejer.
La ieșirea din sat, pe dreapta am văzut pe cineva fumând pe marginea drumului.
Gluga pe cap, masca sub barbie, postura cocoșată, nu mi-am dat seama cine este.
Când am trecut pe lângă el, mai aproape, mi-am dat seama că-l cunosc.
Fusese coleg cu mine ani de zile, mai întâi la grădiniță și mai apoi la școala gimnazială.
Nu am fost niciodată prieteni, dar vorbeam când și când. Am mers la aceeași grădiniță, la aceeași școală ani la rând, el fiind cu 1 an sau 2 mai mare.
Mi-am amintit tot ce auzisem în ultima vreme despre el, iar asta se rezumă la 3 cuvinte - dependent de droguri ...
La aproape 1 km după ce am trecut de el am oprit mașina pe avarii și am început să dau cu spatele.
Mi-am dat seama că stătea la ocazie să ajungă undeva, pentru că nu locuia în satul ăla.
Am dat cu spatele cât am putut, apoi am oprit și i-am făcut semn să vină.
A alergat încet spre mașină și s-a urcat în dreapta.
- Scuze, mi-am dat seama tarziu că tu ești, i-am spus.
- Da, și eu am realizat târziu că ai oprit pentru mine. Mulțumesc.
Inima îmi bătea cu putere, mâinile îmi tremurau, îmi era frică. Și totuși partea emoțională a învins și oprisem mașina ca să-l iau. Rațional vorbind ar fi trebuit să nu opresc pentru că un dependent poate fi imprevizibil, dar compasiunea a fost mai mare.
A urcat în mașina.
- Ce faci? Cum ești?
- Cum să fiu…?! Cum ai auzit... a fost răspunsul lui...
Mi-am amintit atunci ce mi-a zis sora mea ultima dată despre el... Era vag, nu mare lucru, oricum.
Mi-a sunat telefonul care era conectat la mașina și am răspuns în timp ce conduceam.
Am închis și el a reluat conversația.
- Sunt rău, mă milogesc de oameni să-mi dea bani să ajung la București să pot să-mi fac doza, am fost acum la mama dar ia banii abia dupa-amiază, mă duc acasă.
Am tăcut... nu știam ce să zic. În capul meu era ceață totală, nu mă gândeam decât - Doamne, cum să fac eu, ca mamă, să evit așa ceva?
Mi-a venit să plâng și mi-am înghițit lacrimile sperând că nu va observa.
Îmi veneau imagini în minte de la grădiniță, de la școală, de când eram copii și nu aveam astfel de griji...
Apoi a mai zis ceva:
- Știi, dacă ar fi să-i fac cuiva un rău, cel mai mare rău în viață, asta i-aș face. L-aș face dependent de droguri...
Am încremenit. Mi-am dat seama că asta era chinul lui cel mai mare. Nu voia să o facă, dar avea nevoie... Nu știa cum să se oprească...
I-am spus:
- Nu știu ce să zic... Îmi pare rău... Mă gândesc mereu și la tine, și la E. (un alt dependent care mi-a fost și prieten) și nu știu... îmi pare atât de rău de voi...
Mi-aș fi dorit să spun mai multe... părerile mele de rău clar nu-i țineau de cald...dar mintea mea se golise. Nu mai eram nici coach, nici altceva, eram doar un om copleșit de atâtea emoții.
- Singurul lucru care-mi trece acum prin cap este că aș vrea să te-ntreb ceva: Cum aș putea eu, ca mama, să evit să se întâmple așa ceva cu copiii mei?
Mi-a dat un răspuns pe care în străfunduri îl știam deja...
- Nu ai ce să faci, înainte nu erau așa multe, dar acum sunt peste tot, la tot pasul. Ce poți face este să nu le interzici, ci să le spui ce le pot face drogurile, cum le distruge viața și să-i lași să aleagă... Nu le interzice strict, fără să le dai explicații. Vorbește cu ei despre ce înseamnă asta.
A fost un răspuns complex, la care nu mă așteptam, deși îl gândeam și eu.
Cred că asta ar fi vrut el de la părinții lui - să îi explice, să-l ajute să înțeleagă ce înseamnă drogurile...
Ajunsesem aproape de poarta lui și mi-a zis că pot să-l las pe dreapta.
Când a coborât din mașină i-am zis:
- Ai grijă de tine și încearcă să le lași... Ești tânăr încă!
Mi-a mulțumit pentru drum și a spus:
- O să încerc, văd și eu că toți au copii și familie, numai eu sunt tot boschetar... Pa, sper să ne vedem în altă situație data viitoare!
Și a închis portiera, iar eu am rămas cu inima bătându-mi cu putere și pierdută, conducând mecanic spre casă.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
‘Ce poți face? Ce depinde de tine?’
Sunt două întrebări de coaching pe care le-am învățat încă din primul modul, două întrebări cărora nu le-am dat suficient de multă importanță.
Ce pot face acum? Ce depinde de mine Acum?
Pot avea grijă de copii acum, urmând ca în viitor să avem o relație strânsă și să putem fii deschiși față de ei.
Clar nu pot șterge drogurile de pe fața pământului, dar pot avea grija ca ai mei copii să știe ce pot face drogurile din ei dacă o iau pe acel drum...
Mă tot gândesc dacă pot face ceva mai mult... Îmi voi căuta răspunsurile și poate voi reveni într-un articol viitor pe aceasta temă.
Teama asta - drogurile în viața copiilor mei - mă termină ori de câte ori îi văd pe cei doi dependenți pe care îi cunosc de la gradiniță, de când aveam 3 ani...
Este o teamă reală, dar o pot domina, o pot înfrânge, trebuie doar să-mi găsesc răspunsuri la întrebări.
Să trăiești în PREZENT, să faci ce depinde de tine ACUM pentru a schimba rezultatul în viitor - asta este lecția pe care am învățat-o în acea zi, am conștientizat-o și am simțit-o în toți porii.
Îngrijorându-mă pentru ce va fi, fără să fac nimic, nu va rezolva așa-zisă problemă.
Acționând acum pentru mai târziu, sigur va face o diferență.
Fii deschis la lecțiile pe care viața ți le oferă! Ia tot ce poți din conversațiile cu oamenii, nu lăsa propriile gânduri să-ți tulbure starea de ascultare și prezență!
Trăiește în prezent cu adevărat!
